The WORDS OF MOSES DEUTERONOM
Cuvinte
ale lui Moise (1Q22 [1QDM])
Deut. Cha. 31:24-30
|
כד וַיְהִי
כְּכַלּוֹת מֹשֶׁה, לִכְתֹּב אֶת-דִּבְרֵי הַתּוֹרָה-הַזֹּאת--עַל-סֵפֶר:
עַד, תֻּמָּם.
|
|
כה וַיְצַו
מֹשֶׁה אֶת-הַלְוִיִּם, נֹשְׂאֵי אֲרוֹן בְּרִית-יְהוָה לֵאמֹר.
|
|
כו לָקֹחַ, אֵת
סֵפֶר הַתּוֹרָה הַזֶּה, וְשַׂמְתֶּם אֹתוֹ, מִצַּד אֲרוֹן בְּרִית-יְהוָה
אֱלֹהֵיכֶם; וְהָיָה-שָׁם בְּךָ, לְעֵד.
|
|
כז כִּי אָנֹכִי
יָדַעְתִּי אֶת-מֶרְיְךָ, וְאֶת-עָרְפְּךָ הַקָּשֶׁה; הֵן בְּעוֹדֶנִּי חַי עִמָּכֶם הַיּוֹם,
מַמְרִים הֱיִתֶם
עִם-יְהוָה,
וְאַף, כִּי-אַחֲרֵי מוֹתִי.
|
|
כח הַקְהִילוּ
אֵלַי אֶת-כָּל-זִקְנֵי שִׁבְטֵיכֶם, וְשֹׁטְרֵיכֶם; וַאֲדַבְּרָה בְאָזְנֵיהֶם, אֵת
הַדְּבָרִים הָאֵלֶּה, וְאָעִידָה בָּם, אֶת-הַשָּׁמַיִם וְאֶת-הָאָרֶץ.
|
|
כט כִּי
יָדַעְתִּי, אַחֲרֵי מוֹתִי כִּי-הַשְׁחֵת תַּשְׁחִתוּן, וְסַרְתֶּם מִן-הַדֶּרֶךְ, אֲשֶׁר
צִוִּיתִי אֶתְכֶם; וְקָרָאת אֶתְכֶם הָרָעָה, בְּאַחֲרִית הַיָּמִים--כִּי-תַעֲשׂוּ אֶת-הָרַע
בְּעֵינֵי יְהוָה,
לְהַכְעִיסוֹ בְּמַעֲשֵׂה יְדֵיכֶם.
|
|
ל וַיְדַבֵּר מֹשֶׁה,
בְּאָזְנֵי כָּל-קְהַל יִשְׂרָאֵל, אֶת-דִּבְרֵי הַשִּׁירָה, הַזֹּאת--עַד,
תֻּמָּם. {ש}
|
The Words of Moses (1Q22 [1QDM])
These
fragments from Qumran belong to a kind of literature called the Testament or
Farewell Discourse. A Testament represents the "last words" of a
famous person in Israel to their descendants or followers. Testaments are a
little bit like the modern "Last Will and Testament," except, instead
of containing instructions for the distribution of money and assets, they give
predictions of the future, warnings of dangers to come, and instructions on
behavior.
Many of these Testaments were actually written long after the biblical characters themselves had died, during what is often called the "Intertestamental" period. That was the period of time between the writing of the Hebrew scriptures (called by Christians the Old Testament) and the Christian New Testament. Some Testaments have come down to us from sources other than the Dead Sea Scrolls, in Ethiopic, Syriac, Greek, and Coptic translations.
The Bible also contains some examples of "Last Words" or Testaments. For example, in Genesis 49, Jacob, who is about to die, calls all of his sons to him and pronounces blessings over them, blessings which also serve to some degree as predictions. 2 Samuel includes the "Last Words of David" in chapter 23 (see 2 Samuel 23:1). Jesus' words at the Last Supper in the Gospels might also be considered examples of the Testament or Farewell Discourse (see, for example, John 13:31b-17:26).
In the Words of Moses, God commands Moses to interpret the law for the leaders of the community, and at the same time predicts that the people will fall away from the worship of God. Moses, in turn, commands Eleazar the priest, son of Aaron, and Joshua, son of Nun, to speak the words of the law. Moses then goes on to order the people to choose for themselves men who can interpret the law for them, and himself repeats some of the laws. He warns them that they are to be very careful in obeying the law and keeping all of the precepts that they have been given.
The content of the manuscript is heavily influenced by the biblical book of Deuteronomy, which is primarily a long speech by Moses to the people of Israel before they enter the land of Canaan. Deuteronomy itself reviews, quotes and reworks some of the material from Exodus, Leviticus and Numbers. The Words of Moses reworks material from Deuteronomy. This is not at all surprising, since much of the literature of this time (3rd century B.C.E. to 1st century C.E.) is based on older biblical texts. It was a common practice, as we can see from many of the Dead Sea Scrolls, to take passages from the Bible and rework them in some way for a particular religious purpose. The Words of Moses was perhaps intended to serve as a reminder to the people to obey the commandments given by God through Moses. It may also have served as a warning of what would happen if they did not.
Many of these Testaments were actually written long after the biblical characters themselves had died, during what is often called the "Intertestamental" period. That was the period of time between the writing of the Hebrew scriptures (called by Christians the Old Testament) and the Christian New Testament. Some Testaments have come down to us from sources other than the Dead Sea Scrolls, in Ethiopic, Syriac, Greek, and Coptic translations.
The Bible also contains some examples of "Last Words" or Testaments. For example, in Genesis 49, Jacob, who is about to die, calls all of his sons to him and pronounces blessings over them, blessings which also serve to some degree as predictions. 2 Samuel includes the "Last Words of David" in chapter 23 (see 2 Samuel 23:1). Jesus' words at the Last Supper in the Gospels might also be considered examples of the Testament or Farewell Discourse (see, for example, John 13:31b-17:26).
In the Words of Moses, God commands Moses to interpret the law for the leaders of the community, and at the same time predicts that the people will fall away from the worship of God. Moses, in turn, commands Eleazar the priest, son of Aaron, and Joshua, son of Nun, to speak the words of the law. Moses then goes on to order the people to choose for themselves men who can interpret the law for them, and himself repeats some of the laws. He warns them that they are to be very careful in obeying the law and keeping all of the precepts that they have been given.
The content of the manuscript is heavily influenced by the biblical book of Deuteronomy, which is primarily a long speech by Moses to the people of Israel before they enter the land of Canaan. Deuteronomy itself reviews, quotes and reworks some of the material from Exodus, Leviticus and Numbers. The Words of Moses reworks material from Deuteronomy. This is not at all surprising, since much of the literature of this time (3rd century B.C.E. to 1st century C.E.) is based on older biblical texts. It was a common practice, as we can see from many of the Dead Sea Scrolls, to take passages from the Bible and rework them in some way for a particular religious purpose. The Words of Moses was perhaps intended to serve as a reminder to the people to obey the commandments given by God through Moses. It may also have served as a warning of what would happen if they did not.
Cuvinte ale lui Moise (1Q22 [1QDM])
Aceste fragmente de la Qumran aparţin la un fel de literatură numit Testament sau discursul de adio. Un Testament reprezintă "ultimele cuvinte" de o persoană faimoasă în Israel, la urmaşii lor sau adepţi. Noul Testament sunt un pic ca modernă "va dura şi Testament," cu excepţia, în loc de a conţine instrucţiuni pentru distribuirea de bani şi bunuri, dau predictii ale viitorului, avertismentele de pericole, să vină şi instrucţiuni asupra comportamentului.
Multe dintre aceste Testament au fost scrise de fapt, mult timp după ce ei înşişi personaje biblice au murit, în timpul ceea ce este adesea numit "inter-" perioadă. Aceasta a fost perioada de timp între scrierea Scripturile ebraice (numit de creştini Vechiului Testament), şi Noul Testament creştin. Some Testament au ajuns până la noi din alte surse decât Marea Moartă, în etiopiană, siriană, greacă, şi traduceri copte.
Biblia conţine, de asemenea, câteva exemple de "Ultimele cuvinte", sau Noul Testament. De exemplu, în Geneza 49, Iacov, care este pe cale să moară, îi cheamă pe toţi de pe fiii lui la el şi rosteşte binecuvântări asupra lor, binecuvântările pe care servesc, de asemenea, într-o anumită măsură ca previziunile. 2 Samuel include "ultimele cuvinte ale lui David", în capitolul 23 (vezi 2 Samuel 23:1). Cuvintele lui Isus ", la Cina cea de Taină, în Evanghelii ar putea fi, de asemenea, considerate exemple ale discursului sau Adio Testament (a se vedea, de exemplu, Ioan 13:31 b-17: 26).
În cuvintele lui Moise, Dumnezeu porunceşte lui Moise să interpreteze legea pentru liderii comunităţii, şi în acelaşi timp, prezice ca oamenii vor cădea de la închinarea lui Dumnezeu. Moise, la rândul său, porunceşte preotul Eleazar, fiul lui Aaron, şi Iosua, fiul lui Navi, pentru a vorbi cuvintele de lege. Moise, apoi trece la comanda pe oameni să aleagă pentru ei înşişi oameni care pot interpreta legea pentru ei, şi se repetă unele legi. El îi avertizează că acestea trebuie să fie foarte atent în respectarea legii şi menţinerea toate preceptele pe care le-au fost date.
Conţinutul lucrării este puternic influenţată de cartea biblică a Deuteronom, care este în primul rând un discurs lung de către Moise pentru poporul lui Israel, înainte de a intra în ţara Canaanului. Deuteronom se recenzii, citate şi reworks unele din materiale de la Exodul, Leviticul şi Numeri. Cuvintele lui Moise materiale reworks din Deuteronom. Acest lucru nu este deloc surprinzător, din moment ce o mare parte din literatura de specialitate din acest timp (secolul 3 î.en până la 1 sec CE) se bazează pe texte biblice vechi. A fost o practică comună, aşa cum putem vedea din multe dintre Manuscrisele de la Marea Moartă, pentru a lua pasaje din Biblie şi refacerea acestora într-un fel pentru un scop religios. Cuvintele lui Moise a fost, probabil, destinate pentru a servi ca un memento pentru poporul să asculte de poruncile date de Dumnezeu prin Moise. Acesta poate fi, de asemenea, a servit ca un avertisment a ceea ce s-ar întâmpla dacă acestea nu au.
Aceste fragmente de la Qumran aparţin la un fel de literatură numit Testament sau discursul de adio. Un Testament reprezintă "ultimele cuvinte" de o persoană faimoasă în Israel, la urmaşii lor sau adepţi. Noul Testament sunt un pic ca modernă "va dura şi Testament," cu excepţia, în loc de a conţine instrucţiuni pentru distribuirea de bani şi bunuri, dau predictii ale viitorului, avertismentele de pericole, să vină şi instrucţiuni asupra comportamentului.
Multe dintre aceste Testament au fost scrise de fapt, mult timp după ce ei înşişi personaje biblice au murit, în timpul ceea ce este adesea numit "inter-" perioadă. Aceasta a fost perioada de timp între scrierea Scripturile ebraice (numit de creştini Vechiului Testament), şi Noul Testament creştin. Some Testament au ajuns până la noi din alte surse decât Marea Moartă, în etiopiană, siriană, greacă, şi traduceri copte.
Biblia conţine, de asemenea, câteva exemple de "Ultimele cuvinte", sau Noul Testament. De exemplu, în Geneza 49, Iacov, care este pe cale să moară, îi cheamă pe toţi de pe fiii lui la el şi rosteşte binecuvântări asupra lor, binecuvântările pe care servesc, de asemenea, într-o anumită măsură ca previziunile. 2 Samuel include "ultimele cuvinte ale lui David", în capitolul 23 (vezi 2 Samuel 23:1). Cuvintele lui Isus ", la Cina cea de Taină, în Evanghelii ar putea fi, de asemenea, considerate exemple ale discursului sau Adio Testament (a se vedea, de exemplu, Ioan 13:31 b-17: 26).
În cuvintele lui Moise, Dumnezeu porunceşte lui Moise să interpreteze legea pentru liderii comunităţii, şi în acelaşi timp, prezice ca oamenii vor cădea de la închinarea lui Dumnezeu. Moise, la rândul său, porunceşte preotul Eleazar, fiul lui Aaron, şi Iosua, fiul lui Navi, pentru a vorbi cuvintele de lege. Moise, apoi trece la comanda pe oameni să aleagă pentru ei înşişi oameni care pot interpreta legea pentru ei, şi se repetă unele legi. El îi avertizează că acestea trebuie să fie foarte atent în respectarea legii şi menţinerea toate preceptele pe care le-au fost date.
Conţinutul lucrării este puternic influenţată de cartea biblică a Deuteronom, care este în primul rând un discurs lung de către Moise pentru poporul lui Israel, înainte de a intra în ţara Canaanului. Deuteronom se recenzii, citate şi reworks unele din materiale de la Exodul, Leviticul şi Numeri. Cuvintele lui Moise materiale reworks din Deuteronom. Acest lucru nu este deloc surprinzător, din moment ce o mare parte din literatura de specialitate din acest timp (secolul 3 î.en până la 1 sec CE) se bazează pe texte biblice vechi. A fost o practică comună, aşa cum putem vedea din multe dintre Manuscrisele de la Marea Moartă, pentru a lua pasaje din Biblie şi refacerea acestora într-un fel pentru un scop religios. Cuvintele lui Moise a fost, probabil, destinate pentru a servi ca un memento pentru poporul să asculte de poruncile date de Dumnezeu prin Moise. Acesta poate fi, de asemenea, a servit ca un avertisment a ceea ce s-ar întâmpla dacă acestea nu au.
TRANSLATION
TRADUCERE
|
24 And it came
to pass, when Moses had made an end of writing the words of this law in a
book, until they were finished,
|
Deuteronom Capitolul 31:24-30
24. După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia,(
Deut. Cap 31:24-30)
25. a dat următoarea poruncă Leviţilor, care duceau
chivotul legământului Domnului: ,( Deut. Cap 31:24-30)
26. „Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lângă
chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră
împotriva ta. ,( Deut. Cap 31:24-30)
27. Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi
încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât
trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea
mea! ,( Deut. Cap 31:24-30)
28. Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor
voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor le voi spune
gură de la gură prin viu grai , şi voi lua martor împotriva lor cerul şi
pământul. ,( Deut. Cap 31:24-30)
29. Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă
veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge
nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât
să-L mâniaţi prin lucrul mâinilor voastre”. ,( Deut. Cap 31:24-30)
30. Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia, în
faţa întregii adunări a lui Israel: ,( Deut. Cap 31:24-30)
Face parte din Capitolul 31 [Recomandare a se citi în întegime pentru o
înţelegere clară , cu acurateţea sensurilor ]
1. Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte
întregului Israel:
2. „Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt în vârstă de o sută
douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis:
„Tu să nu treci Iordanul!”
3. Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi înaintea ta,
va nimici neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua
va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.
4. Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui
Sihon şi Og, împăraţii Amoriţilor şi ţării lor, pe care i-a nimicit.
5. Domnul vi le va da în mână, şi le veţi face după
poruncile pe care vi le-am dat.
6. Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă
înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu
te va părăsi şi nu te va lăsa”.
7. Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului
Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta
în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune
în stăpânirea ei.
8. Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu
tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!”
9. Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o
preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi
tuturor bătrânilor lui Israel.
10. Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte
ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,
11. când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea
Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea
aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
12. Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi
străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de
Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii
acesteia.
13. Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o
audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât
veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece
Iordanul.”
14. Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa
când vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în cortul întâlnirii. Eu voi
da poruncile Mele.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul
întâlnirii.
15. Şi Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor:
şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului.
16. Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună
cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii
străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul
Meu, pe care l-am încheiat cu el.
17. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui.
Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge
o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: ,Oare nu m-au ajuns aceste
rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’
18. Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina
tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.
19. Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii
din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră
împotriva copiilor lui Israel.
20. Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am
jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va
mânca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi
le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu.
21. Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi
necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va
şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu
îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara
pe care am jurat că i-o voi da”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu